...

Afli ca este posibil sa fii doar jumatate din ceea ce consideri ca esti. Inevitabil incepi sa crezi ca undeva, in lume, cineva cauta, uneori chiar fara sa stie, sa te intalneasca si sa iti completeze existenta.

Iti imaginezi, faci tot felul de scenarii si ajungi sa vrei mai mult de la visul tau. Ai nevoie de imaginea concreta a unei priviri pe care sa nu o poti uita, despre care sa crezi ca te cauta continuu si pe care sa o poti revedea in gand ori de cate ori ti-e teama de uitare.

Iata alt lucru pe care il descoperi si incepi sa cauti… ceva de iubit. Nu stii daca vei gasi fericirea sau te vei ineca in nebunia de a te fi pierdut cu firea in labirintul sentimentelor.

Asa s-a nascut si imaginea jumatatii pierdute in lume, pe care cautand-o te indoiesti ca exista, gasind-o te indoiesti ca ai cautat-o.

Nu stiu de ce spui mereu ca iti plac plimbarile spre nicaieri, desi intotdeauna ai ajuns undeva, chiar fara a-ti propune, ca esti impulsiva, desi gandesti orice miscare, fie ea brusca sau nu...

Incepi sa desenezi, nu pentru ca vezi lucruri, ci pentru ca le interpretezi, si ti se intampla sa ajungi oriunde, mai devreme sau mai tarziu cu un minut. In fine, recunosti oricand… o pasiune secreta pentru ciocolata....

Si uite asa pentru ca iti imaginezi mereu atat de multe ajungi sa le crezi si incepi sa devii ceea ce nu esti