Toti vorbesc despre linistea de dinaintea furtunii, dar nimeni nu vorbeste de linistea de dupa furtuna. Cel putin dupa furtuna stii ca totul s-a terminat, buna sau rea, dar au avut o finalitate acele momente.
Cand totul s-a terminat si lucrurile au inceput sa se mai aseze poti si tu spera ca undeva acolo exista o mica speranta ca soarele va rasari si pe strada ta. Sau poate deja rasare timid,printre nori, dar poti vedea o raza de speranta si pentru tine.
In acele momente de furtuna,in care ai senzatia ca timpul s-a oprit in loc si ca nu vei mai putea sa treci peste ceea ce ti se intampla,realizezi cat de marunte sunt grijile noastre de zi cu zi. Realizezi cat de caraghiosi suntem atunci cand ne plangem ca ne merge rau pentru ca ne-a lasat iubitu' sau pentru ca ne-am ingrasat sau mai stiu eu ce motive puerile. Poate si de aceea in momentele de liniste de dupa furtuna totul pare asa de usor, pentru ca invatam ca putine sunt lucrurile care intr-adevar conteaza in viata. Cand totul s-a terminat ai senzatia ca toate iti merg foarte bine. De fapt totul e ca inainte, numai ca inveti sa apreciezi ceea ce ai si incepi sa privesti lucrurile si din alt punct de vedere.
Pana una alta ma bucur ca soarele a rasarit (timid) si pe strada mea si ii sfatuiesc pe toti ceilalti care se plang de toate nimicurile sa deschida ochii si sa vada ce soare arzator este acolo la ei pe strada.
