...

Cu ce este mai reala iluzia mea decat a ta ?
Sau realitatea mea fata de a ta ? A cui este iluzie sau a cui este realitate ? Sau nu este nici una dintre ele ? Mi-a trecut prin cap faptul ca fiecare dintre noi construim o lume imaginara in care ne simtim bine.
Vorbesc...te gandesti daca sa ma asculti sau doar sa cazi pe ganduri...nu spui nimic..te faci ca ma asculti, oricum iti voi mai spune si maine acelasi lucru pana ma voi plictisi...tu nu il vei auzi oricum..
Si totusi sunt tot langa tine repetand la infinit...de ce?
Ar trebui sa ma trezesc la realitate...sau eu m-am trezit si tu inca dormi?
Nu pot sa aleg eu in locul tau, sunt deciziile tale si tu trebuie sa suporti consecintele pentru ele ...
Doar privesc, nu ating. Te pot privi alegand, alergand... sau fugind. Ma intreb cum de nu observi ca daca eu stau pe loc si tu alergi continuu distanta dintre noi se mareste...
Imbatati de vorbe ne imaginam fapte. Fapte care se lasa asteptate uneori chiar o viata intreaga. Oricum, vorbele sunt minunate... Si ele reusesc sa te adoarma seara cu zambetul pe buze... Poate ca maine o sa fie altfel...
Nu costa nimic sa speri...sau da?